jurnalciobanu.wordpress.com
Până aici. Mai departe – sfârșitul | jurnalul unui anotimp
https://jurnalciobanu.wordpress.com/2015/08/06/pana-aici-mai-departe-sfarsitul
Fiecare om poartă cu sine o lume întreagă. Așa cum a văzut-o, așa cum a simțit-o, așa cum a înțeles-o. Deci, câți oameni… atâtea anotimpuri. Revolta lutului →. Până aici. Mai departe – sfârșitul. Acest articol a fost publicat în între timp. Pune un semn de carte cu legătura permanentă. Revolta lutului →. Lasă un răspuns Anulează răspuns. Introdu aici comentariul tău. Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:. Email (Adresa niciodată făcută publică).
jurnalciobanu.wordpress.com
Depărtare | jurnalul unui anotimp
https://jurnalciobanu.wordpress.com/2015/04/06/departare
Fiecare om poartă cu sine o lume întreagă. Așa cum a văzut-o, așa cum a simțit-o, așa cum a înțeles-o. Deci, câți oameni… atâtea anotimpuri. Sunt doar o frunză căzătoare a secolului crud şi rece…. Tu nu-nţelegi acum cât doare iubirea dintre noi. Nu mă iubeşti ca ieri, iar timpul trece. Şi vom rămâne doi străini în vânt şi ploi. Ascultă-mă, azi chipul tău îl mai visez în noapte. Şi buzele-ți fierbinţi mă risipesc,. Dar tu… de ce mă laşi să plec tot mai departe? Indiferenţă în priviri prea des citesc….
jurnalciobanu.wordpress.com
femeie… | jurnalul unui anotimp
https://jurnalciobanu.wordpress.com/2015/04/15/femeie
Fiecare om poartă cu sine o lume întreagă. Așa cum a văzut-o, așa cum a simțit-o, așa cum a înțeles-o. Deci, câți oameni… atâtea anotimpuri. Până aici. Mai departe – sfârșitul →. Părea o figură de ceară. Învăluită în mătase moi,. Păreau menite de univers. Să-i scalde chipul în argint și aur. Avea părul de culoarea apusului. Ce împrăștia mireasmă de roze. Trăsăturile fine ale chipului. O înălțau până la leagănul. Printre genele ancorate deasupra. Mării din ochii ei. Și astăzi acest farmec de ceară. Mircea...
jurnalciobanu.wordpress.com
jurnalul unui anotimp | Fiecare om poartă cu sine o lume întreagă. Așa cum a văzut-o, așa cum a simțit-o, așa cum a înțeles-o. Deci, câți oameni… atâtea anotimpuri. | Pagina 2
https://jurnalciobanu.wordpress.com/page/2
Fiecare om poartă cu sine o lume întreagă. Așa cum a văzut-o, așa cum a simțit-o, așa cum a înțeles-o. Deci, câți oameni… atâtea anotimpuri. Articole mai noi →. Visul meu interzis, eu plec și te las. Rămâi cu bine. Stinge lumina și luptă cu gândurile negre până când dimineața îți va ruina până și ultimul vis despre mine. inocență sau joc. acum sau niciodată. iar timpul ninge alb peste anotimpul meu dezlănțuit. Acolo era doar alb și negru, eu însă, sunt un fenomen incolor. Și de ce mai sunt aici? Un om...
jurnalciobanu.wordpress.com
marculescu | jurnalul unui anotimp
https://jurnalciobanu.wordpress.com/author/marculescu
Fiecare om poartă cu sine o lume întreagă. Așa cum a văzut-o, așa cum a simțit-o, așa cum a înțeles-o. Deci, câți oameni… atâtea anotimpuri. Ești cel care a venit târziu. Tu nu ești anotimpul meu. Norii îți sunt albi, soarele cald și ploile verzi. Nu ai cer de cerneală. Nu ai vânturi negre sau nopți din porțelan. Nu. Nu ai neliniștile mele violete care fac degetele reci. Nu ai dimineți … Citește în continuare →. Plapuma albă a unei altfel nopți de vară. Emoțiile se înghesie sub plapuma albă și se încălze...
jurnalciobanu.wordpress.com
Revolta lutului | jurnalul unui anotimp
https://jurnalciobanu.wordpress.com/2015/08/10/revolta-lutului
Fiecare om poartă cu sine o lume întreagă. Așa cum a văzut-o, așa cum a simțit-o, așa cum a înțeles-o. Deci, câți oameni… atâtea anotimpuri. Până aici. Mai departe – sfârșitul. Spre tine →. Mă-așteaptă-întâii fulgi la depărtarea tristă de trei zile,. Apoi o iarnă mâzgâlită-n cenușiu, cu violet și vânt. Cu ochii desfrunziți și-un vis trimis în amintire. Condamn uitării înc-o toamnă fără număr pe pământ. Desfac cu brațul stâng văzduhul plin de anotimpuri. Și caut oarbă flori de măr, gutui și ram de rozmarin.
jurnalciobanu.wordpress.com
ceasornicul | jurnalul unui anotimp
https://jurnalciobanu.wordpress.com/2015/04/07/ceasornicul
Fiecare om poartă cu sine o lume întreagă. Așa cum a văzut-o, așa cum a simțit-o, așa cum a înțeles-o. Deci, câți oameni… atâtea anotimpuri. Femeie… →. Când ceasul obosit de circulaţii. Pe un traseu bătătorit şi neschimbat. Se va opri în miez de contemplaţii,. Versuri vor curge fără-alineat. Săgeţile-arămii sub sticla roasă. De vor opri în dreptul orei trei. Voi stinge lampa, voi ieşi din casă. Ca să mă plimb prin miez de veşnicii. Iarba tăcută, verde de sub talpă. Umilă va pleca capu-n pământ. Mircea M&...
