ovidiuneagoe.blogspot.com
blog personal: Bunicului meu
http://ovidiuneagoe.blogspot.com/2014/10/bunicului-meu.html
Vineri, 17 octombrie 2014. Sunt 8 ani de zile de la data în care familia noastră s-a despărţit de tataia Ion, un om care a impresionat prin munca şi demnitatea sa. Nu a fost combatant în războaie, dar şi-a trăit viaţa asemenea unui luptător, credincios familiei sale. Bunicul meu nu a fost un om cu carte, urmând doar clasele primare, dar a fost un om cu conştiinţă, depăşindu-şi problemele de sănătate prin practicarea unui meserii şi întemeierea unei familii în care s-au născut 4 copii. Nădăjduiesc că, în ...
ovidiuneagoe.blogspot.com
blog personal: Solidaritate
http://ovidiuneagoe.blogspot.com/2015/06/solidaritate.html
Miercuri, 24 iunie 2015. Sunt destule problemele cu care noi, ca ţară, ne confruntăm. Constatăm lucrul acesta raportându-ne la ceea ce ar trebui să fim şi la ceea ce suntem în realitate. Sunt evidente deficienţele din educaţie, sănătate, justiţie, apărare sau dezvoltare comunitară. Pentru toate acestea învinuim, şi la drept vorbind, guvernările care nu sunt capabile să ofere soluţii la problemele societăţii noastre. Nu pot să uit că nici nu intrasem bine în centrul de donare de sânge şi o femeie întreba ...
ovidiuneagoe.blogspot.com
blog personal: Celor care ne așteaptă acasă
http://ovidiuneagoe.blogspot.com/2015/02/celor-care-ne-asteapta-acasa.html
Duminică, 15 februarie 2015. Celor care ne așteaptă acasă. Ajuns aproape de casa de marcat, mut căruciorul încet. Sunt mai degrabă atent la ecranul telefonului. Lângă mine observ un cuplu trecut de 50 de ani. Îi invit să treacă înainte. La scurt timp apare o doamnă, tot cu un singur produs. O invit să treacă înainte. Înainte de a-și achita factura, ultima doamnă îmi mulțumește. Ajung la casa de marcat. Plec spre mașină cu gândul că acasă sunt așteptat de părinți. Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom).
ovidiuneagoe.blogspot.com
blog personal: Nopţile suferinţelor
http://ovidiuneagoe.blogspot.com/2015/02/noptile-suferintelor_24.html
Marți, 24 februarie 2015. Nu îmi e clar dacă suferinţa trăită de un om îl face să privească mai mult spre bine, dar clipele de încercare sunt momente care dau de gândit. Pe la 12-13 ani, când începusem perioadă operaţiilor din Craiova, nopţile îmi păreau cele mai grele încercări. Cu trupul. Supus de dureri, mă îndepărtam tot mai mult de speranţa unor nopţi liniştite. Sufeream mult şi pe lângă mine sufereau părinţii şi fratele meu. 24 februarie 2015, 15:21. Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom). Am cu ...
ovidiuneagoe.blogspot.com
blog personal: ianuarie 2014
http://ovidiuneagoe.blogspot.com/2014_01_01_archive.html
Luni, 27 ianuarie 2014. Încerc de câteva zile să scriu ceva despre evenimentul tragic din urmă cu o săptămână, care a avut loc în Munţii Apuseni. Scriu acum cu gândul că în asemenea momente rostul cuvintelor este unul limitat. Mărturisesc că îmi sunt cunoscute sentimentele şi cuvintele fraţilor Aureliei Ion. Înţeleg felul lor de a-şi spune şi striga durerea cu gândul că li se va face dreptate, iar asemenea cazuri nu se vor mai repeta. Din păcate, în România postdecembristă, s-a indus în memoria colectivă...
ovidiuneagoe.blogspot.com
blog personal: martie 2014
http://ovidiuneagoe.blogspot.com/2014_03_01_archive.html
Sâmbătă, 22 martie 2014. Într-un interviu acordat după 1990, unul dintre partizanii români din Munții Apuseni spunea că un om nu poate să trăiască fără demnitate. Cu toate acestea, timp de aproape. Jumătate de secol, oamenii au continuat să supraviețuiască, adaptându-se vremurilor sau izolându-se în locurile și lecturile încă neatinse de realismul unui regim politic totalitar. Cu siguranță că atașarea emoțională față de un ideal va aduce, la un moment dat, sentimentul de dezamăgire și de neîncredere în p...
ovidiuneagoe.blogspot.com
blog personal: octombrie 2014
http://ovidiuneagoe.blogspot.com/2014_10_01_archive.html
Vineri, 17 octombrie 2014. Sunt 8 ani de zile de la data în care familia noastră s-a despărţit de tataia Ion, un om care a impresionat prin munca şi demnitatea sa. Nu a fost combatant în războaie, dar şi-a trăit viaţa asemenea unui luptător, credincios familiei sale. Bunicul meu nu a fost un om cu carte, urmând doar clasele primare, dar a fost un om cu conştiinţă, depăşindu-şi problemele de sănătate prin practicarea unui meserii şi întemeierea unei familii în care s-au născut 4 copii. Nădăjduiesc că, în ...
ovidiuneagoe.blogspot.com
blog personal: septembrie 2013
http://ovidiuneagoe.blogspot.com/2013_09_01_archive.html
Luni, 30 septembrie 2013. Despre oameni şi cărţi. Dacă viaţa este un şir de experienţe, mai mult sau mai puţin reuşite, peste care suntem nevoiţi să trecem, în drumul nostru învăţăm atât de la oamenii pe care îi întâlnim cât şi din cărţile pe care le citim. Deşi am înţeles mai târziu rolul cărţilor, lecturile m-au ghidat acolo unde atât timpul cât şi alţi oameni nu putut face acest lucru. Prin intermediul cărţilor am idealizat perioada interbelică, cu tot farmecul şi frământările ei. Tot cărţile m-au făc...
ovidiuneagoe.blogspot.com
blog personal: aprilie 2014
http://ovidiuneagoe.blogspot.com/2014_04_01_archive.html
Duminică, 20 aprilie 2014. În aceste zile de sărbătoare, în care inima și mintea își caută loc în credință, speranță și revederea celor dragi, lumea în care trăim pare să-și fi găsit rostul. Încercăm să ne împăcăm cu viețile noastre, cu momentele de suferință și nădăjduim în regăsirea căilor drepte în momentele de răscruce. Poate că nu conștientizăm lucrul acesta, însă ne sunt aproape în momentele în care viețile noastre sunt puse la încercare de o nouă cumpănă prin care suntem nevoiți să trecem. Credinț...
SOCIAL ENGAGEMENT