ruxandra-nitu.blogspot.com
scriu, inspir, visez: Aproape de libertate
https://ruxandra-nitu.blogspot.com/2015/04/aproape-de-libertate.html
Scriu, inspir, visez. Miercuri, 8 aprilie 2015. Fiece moment te poartă mai aproape de libertate. Aripi pe care le-ai purtat cu tine chiar și atunci când nu zburai. Zâmbete pe care le creșteai în suflet în momente de cumpănă. Putere pe care o stăpâneai în cele mai adânci sau calme tăceri. Marea mă privește goală și în transparența valurilor îmi recunosc trupul. Abia știu să plutesc. Dar am din ce în ce mai multă încredere că mă pot descurca la nevoie. O meditație activă în care te trăiesc. Nou, neprograma...
ruxandra-nitu.blogspot.com
scriu, inspir, visez: aprilie 2013
https://ruxandra-nitu.blogspot.com/2013_04_01_archive.html
Scriu, inspir, visez. Marți, 9 aprilie 2013. Abia aud paşii din inimă şi mă cutremur voit ca să-i amplific vibraţiile. Zgomotul să se nască în mine şi apoi să se relaxeze în exterior. Şi mie îmi alunecă privirea spre golurile de aer dintre petalele de pe acoperiş. Spre grupul de siluete cu pahare în mână. Spre trupuri încercuite de braţe şi eliberate de poveşti. Spre propriul corp abandonat pe trotuarul nerăbdător să înghită cât mai mulţi paşi. Ca şi cum nimic din ceea ce urmează nu ar avea importanţă.
ruxandra-nitu.blogspot.com
scriu, inspir, visez: octombrie 2012
https://ruxandra-nitu.blogspot.com/2012_10_01_archive.html
Scriu, inspir, visez. Luni, 8 octombrie 2012. Lungă cât două zile şi o noapte nedormită. Oare devine "trei zile" în felul acesta? Zâmbesc. Cel puţin trei sunt zilele de care am nevoie să-mi revin. Kilometrul 24 şi puţin din traseul celui mai pomenit şi râvnit maraton autohton. Să nu doară prea tare că sunt iarăşi de cealaltă parte a baricadei. Uneori îmi prinde bine să fiu îndeajuns de obosită încât să nu mai apuc să-mi pun întrebări. Cum ar fi să termini 42 km în minus 4 ore? Sau cel puţin la minutul 0?
ruxandra-nitu.blogspot.com
scriu, inspir, visez: Sete ... de cuvinte
https://ruxandra-nitu.blogspot.com/2015/04/sete-de-cuvinte.html
Scriu, inspir, visez. Miercuri, 8 aprilie 2015. Două fântâni. Cristaline și limpezi. Cel puțin în suprafață. Se umezește pământul ochilor mei. Când în fântâni întrezăresc sclipiri și speranță. Arunc în ele pietricele. Ca boabele de mărgăritar. Și mă las legănată de undele ce-și fac loc către țărm. Și parcă-s mai ample undele din mine. Acum nu mai dau înapoi. Și învăț să înot în poveștile tale. Cu tot cu bagajul trecutului și prezentului meu. Celule fără înveliș respiră avid și vibrează de parcă. Într-un ...
ruxandra-nitu.blogspot.com
scriu, inspir, visez: septembrie 2012
https://ruxandra-nitu.blogspot.com/2012_09_01_archive.html
Scriu, inspir, visez. Luni, 24 septembrie 2012. Urme ale trecutului tronează vizibil pe creştet, ca un mănunchi de spini, atâta timp cât plante carnivore, ascunse în stomac, mi se hrănesc cu vină - autovină şi autospini. Obişnuiţi să ne martirizăm când pasul ne iese din tipare, în loc să creştem devenim treptat o viaţă care moare. Am supărat pe cineva? Jos degetul meu mijlociu al mâinii drepte. Am fost sub aşteptări? Trei coaste mi le scot şi le aprind supusă, pe-altar de critici. Luni, 17 septembrie 2012.
ruxandra-nitu.blogspot.com
scriu, inspir, visez: Poveste de-nceput de an
https://ruxandra-nitu.blogspot.com/2014/01/poveste-de-nceput-de-an.html
Scriu, inspir, visez. Miercuri, 8 ianuarie 2014. Poveste de-nceput de an. Îmi răsfoiesc destul de des amintirile. Indiferent de forma în care le-am păstrat în viața mea. Imagini mentale, fotografii publice sau nu, filmări, scrieri, cadouri primite, lucruri făcute sau cumpărate de mine. În pandantivele unor lănțișoare am adunat povești, experiențe, călătorii și uneori îmi ajunge să le ating pentru a retrăi o stare trecută, o emoție, un moment de curaj și decizie la o cotitură. Faza 2 - apă! Două șosete pe...
ruxandra-nitu.blogspot.com
scriu, inspir, visez: Anotimpuri amestecate
https://ruxandra-nitu.blogspot.com/2014/02/anotimpuri-amestecate.html
Scriu, inspir, visez. Vineri, 28 februarie 2014. Îmi miroase a piersici. Un dulce tăcut și prea moale. Aproape că mă învârt în jurul propriului corp în căutarea acestui parfum care nu se lasă inhalat pe deplin. Aproape piersică.și, din amintiri, se conturează fraged, în palmă, un glob cam portocaliu. Avem aceeași temperatură și în transparențele lui îmi regăsesc lina inimii și a vieții. Îl strâng ușor și când îi dau drumul tresare,. Ca atunci când te trezesc buze fierbinți pe obrazul încă-n visare. Îmi r...
ruxandra-nitu.blogspot.com
scriu, inspir, visez: Început?
https://ruxandra-nitu.blogspot.com/2013/11/inceput.html
Scriu, inspir, visez. Marți, 26 noiembrie 2013. Într-un trup imobil, suflet și trăire dorm laolaltă sfârșite ca după nopți albite de iluzie și absint. Nu se mișcă nimic. Nici trupul sechestrat într-o îmbrățișare pătimașă, nici buze, nici creion, nici lună, nici sfinți. Mă uit de jur împrejur pe pereți în căutarea unui cui de care să mă agăț. Mă eliberezi de cui, mă răsucești și, portavoce pentru buzele tale, îți amplific emoțiile și te petrec într-un nou univers. Până la un alt început. Am privirea piron...
ruxandra-nitu.blogspot.com
scriu, inspir, visez: Valea Vanturis, 28 august 2011 (Ana, Cezar, George, Mirela si cu mine)
https://ruxandra-nitu.blogspot.com/2011/08/valea-vanturis-28-august-2011-ana-cezar.html
Scriu, inspir, visez. Luni, 29 august 2011. Valea Vanturis, 28 august 2011 (Ana, Cezar, George, Mirela si cu mine). Nou, neprogramat, nemarcat.valea Vanturis. In asteptarea unei cascade. Pe firul apei mare parte din drumetie. Nici cald nici frig, nici greu nici usor, nici scurt nici lung, doar vesel, vioi si atent. Cum a fost traseul? O combinatie echilibrata de apa, stanca, padure si soare. Cezar sarea fara griji din stanca in stanca si zambetul isi facea tot mai mult loc pe chip cu fiece salt. Dar ne-a...
ruxandra-nitu.blogspot.com
scriu, inspir, visez: Echilibru
https://ruxandra-nitu.blogspot.com/2014/09/echilibru.html
Scriu, inspir, visez. Marți, 9 septembrie 2014. Te provoc să mă-mpingi către ușă să uit de. S-au încurcat senzații și. Se strâng cravată în jurul unui gât. Care-a uitat de mult. Înghit cu nesaț sunete care se perindă pe. Albe coridoare și-mi construiesc alte. Mă prefac că nepăsarea știe mult mai bine. Transformată în noapte, tăcerea se prelinge pe pereți și-mi inundă privirea. Mai poți să te joci de-a lumina? Mă apropii de tine prin pământ și, cernută, rămâne din mine doar clipa. Mai știi s-o trăiești?
SOCIAL ENGAGEMENT